vineri, noiembrie 09, 2007

happy-end...yeah right

De ce nu imi plac mie sfarsiturile gen happy-end? Simplu, dar intai sa intelegeti la ce ma refer. Daca spun happy-end , ma gandesc la un sfarsit d'ala de telenovela, unde, dupa ce se intampla toate relele din lume, nu stiu cum se face ca in doua episoade se rezolva toate lucrurile de la sine si toata lumea e fericita de nu se poate. Sa fim seriosi...nu degeaba se numesete telenovela, e un fel de poveste de adormit gospodine, neveste disperate. Revenind, nu-mi place un astfel de sfarsit pentru ca mi se pare o utopie, evident, in viata reala nu s-ar intampla niciodata asa. Mie, cel putin, fiecare carte citita imi inspira o anumita stare, o stare care ma face sa mai citesc cartea respectiva o data, sau sa o arunc undeva in biblioteca sa nici nu mai aud de ea. Ca sa fie clar, dau un exemplu: "Invitatia la vals"-Mihail Drumes, prima oara cand am citit-o, m-a scos din sarite, nu am vazut personaje cu un orgoliu mai mare, cu o personalitate mai puternica si cu un interes mai mare pentru aparente, apoi am ajuns la finalul cartii...de obicei, anticipez cum se termina romanele, dar sfarsitul asta nu l-am prevazut nici pe departe! Stare de final: "Oh, my God, nu pot sa cred! Totusi, asa e cel mai bine. Daca se termina altfel nu ar fi fost un sfarsit potrivit pentru restul cartii..." si am mai citit-o o data, de doua ori,.... si am sa o mai citesc. Am intalnit si persoane care au spus despre cartea asta ca e o lectura usoara..poate ca e in comparatie cu literatura rusa, dar credeti-ma, nu e deloc risipa de hartie si cerneala... Am citit si carti care m-au dezamagit la final...cum ar fi "La rascruce de vanturi", am savurat fiecare pagina din cartea aia pana cand am ajuns la final..."hai las-o balta...unde e restul cartii? asta nu se poate numi final..."si nu am mai citit-o... am fost zilele trecute la un interviu...si tipa de la firma ma intreaba ce carti imi plac mie...i-am spus acelasi lucru: orice carte cu subiect bun si final realist, nu cu un happy-end "au trait fericiti pana la adanci batraneti", foarte mirata tipa imi spune:"esti prima pe care o aud spunand asta"...ei bine...sper sa nu fiu ultima...

Un comentariu:

Simonette spunea...

Intr-adevar....Cred ca numesc un happy end sfarsitul care imi place mie...