Da, stiu, mi-ati spus toti, in toate felurile posibile ca trebuie sa o las balta! Am inteles de fiecare data, nu sunt inceata sa nu inteleg motivele pe care mi le tot aratati de atatea ori in atat de putin timp! Stiu, stiu, stiu! Dar pe mine ma inteleg cineva? Intelege cineva ce simt eu? M-am saturat sa mi se tot spuna, sa mi se arate, sa i se explice... S-a obosit cineva sa incerce macar sa intelega punctul meu de vedere? Cum sa pot sa renunt fara sa fac toate eforturile omenesti posibile pentru a nu pierde ceva ce imi doresc atat de mult? Ceva ce voi, care imi arauncati in fata atatea motive, nu aveti cum sa cunoasteti? M-am saturat! Lasati-ma naibii in pace sa fac ce vreau, cum si cand si cat vreau eu! Pentru ca nu voi va trebui sa traiti cu regretul, cu indoielile sau cu durerile mele! O sa sufar cat vreau, cand vreau, la fel cum o sa rad si o sa fiu fericita cand o sa simt ca pot! Nu pot sa rad si sa ma comport ca si cum totul e ok cand mie imi vine sa urlu si sa bat pe cine imi mai zice o data sa o las balta! Obisnuiti-va cu ideea ca eu lupt pt ce vreau indiferent de cat de lunga e batalia asta! ca atunci cand se va termina o sa fiu sigura ca s-a terminat indiferent de ce rezultat am obtinut fiindca niciodata, dar niciodata nu o sa pot trai cu gandul ca nu am facut tot ceea ce am putut si ca poate o ultima incercare ar fi schimbat starea lucrurilor! Cand se va termina, se termina cum vreau eu si pt ca eu am luat decizia asta! Lasati-ma in pace!

Am o problema cu autoritatea, asta e clar. Sau mai bine zis, cu oamenii care isi inchipuie ca daca au o pozitie ierarhica ceva mai ridicata, este absolut normal sa fie respectati indiferent de comportamentul sau atitudinea lor. Ei bine, respectul se castiga nu vine de la sine si are, in mod cert, efect de bumerang; ca sa il primesti, trebuie mai intai sa il oferi! Vrei cafea? Nicio problema, dar cere-o cum trebuie ca ai colegi de munca nu sclavi!


PS.gata, mi-am exprimat frustrarile, feel free to do the same.

I'll never give up!

‎"If there's just one piece of advice i can give you, it's this - when there's something you really want, fight for it, don't give up no matter how hopeless it seems. And when you've lost hope, ask yourself if 10 years from now, you're gonna wish you gave it just one more shot. Because the best things in life, they don't come free."- Meredith Grey (Grey's Anatomy)

Unul dintre cele mai bune sfaturi pe care le-ar putea primi cineva.

Frica

Am vazut intr'un film urmatorul citat: "Curajul nu inseama absenta fricii, inseamna sa constientizezi ca altceva este mai important decat frica". Eu recunosc ca imi este frica, dar asta nu ma impiedica niciodata sa incerc! Asa am 50% sanse sa reusesc! De ce sunt unii oameni care se lasa coplesiti de frica asta? De ce, tu, te-ai lasat colpesit de frica asta?

Have a nice day...

OK. Take a deep breath. Now look at the bright side. There's nothing else for you to do! And you'll have a nice day.

Bine, recunosc! De data asta, chiar a fost vina mea! Si, probabil, am sa regret mult timp felul in care s-au petrecut lucrurile. Sper, doar, ca la un moment dat am sa imi dau seama ca a fost mai bine asa...

Close your eyes and see your future. Now open your eyes and live your present...

live before you die...

...'cause you'll wake up one day and realise that "lots of time" is no more...

Craciun fericit

life's ironic...

yeah...it feels funny to know that i wished so much to get one thing and it came in the bad moment. so, should i take it or leave it? i hope things will find a way to arrange themselves somehow, but despite of everything, the situation makes me laugh...isn't it ironic?


Alanis Morisette-Ironic

"orgoliul asta nu o sa-ti foloseasca la nimic!"

mie nu-mi place sa traiesc cu regretul ca nu am incercat. ok, au fost lucruri peste care a trebuit sa trec, lucruri pe care a trebuit sa le accept si sa incerc sa le inteleg, si? de ce sa nu fac asta? daca asta trebuie facut ca sa ma aleg cu ce vreau, e in regula. un orgoliu prea mare nu o sa ma duca decat intr-o situatie in care o sa ma intreb cum ar fi fost daca si in care o sa imi para rau ca nu am lasat de la mine. bun, nici sa-l lasi la o parte definitiv, nici asta nu-i bine. da' sa renunti cu seninatate la tot pentru o tampenie? ala nu mai e orgoliu, e o prostie. la urma urmei, s-ar putea sa nu mai ai ocazia a 2-a oara...

nothing goes my way...

what do you do when things just won't go the way you want? what do you do when your dreams seem to be further away that they were yesterday? at first, you become angry and don't understand what have you done to deserve the things that are happening to you; and then you cry, you cry your heart out...after that you can accept the state of things in your life and maybe laugh about it; this is the point when other people may think you're crazy, but that's the only way you'll manage not to became insane. now, in what state are you? me, i'm kinda' between them, but the scars are starting to heal...

poti sa faci orice pe net

orice vrei sa faci e imposibil sa nu o poti face din fata calculatorului. toate visele tale sunt la un click distanta. a innebunit lumea asta...mai nou, poti divorta pe net ce rost mai are sa cauti avocat, sa discuti, sa mai stiu eu ce se face cand vrei sa divortezi? o faci rapid si ieftin...poti sa nici nu iti mai anunti parteneru', el sau ea se trezeste direct cu hotararea la usa si gata s-a rezolvat...in ritmul asta o sa ne ducem de rapa...

doru' lelii...

Oare de ce sunt unele persoane care se inhameaza la o treaba fara sa ii oblige nimeni, spunand ca vor sa rezolve niste lucruri si ca o vor face cu placere, pentru ca apoi sa faca totul in doru' lelii?

Din moment ce nu te oblioga nimeni sa faci lucrul respectiv de ce nu renunti pur si simplu ca sa nu mai faci totul cu sila sau in graba ca ai altceva de rezolvat?

Daca faci ceva, fa-o cu seninatate ca sa fie bine facut sau nu o face deloc...daca faci ceva doar ca sa nu zici ca nu ai facut, mai mult ai incurcat si va veni un moment cand cei care au vrut sa faca ceva se vor satura de tine si incurcaturile pe care le-ai provocat si singurul lucru care mai ramane e praful care se alege de tot ce se realizase pana atunci.

sunt fraiera...

chiar sunt.cateodata.sau aproape tot timpul.oare o sa ma dezvat vreodata de a avea incredere in toti oamenii?
serios acum, voua vi s-a intamplat vreodata sa aveti incredere in cineva si apoi sa va intrebati oare ce mama naibii v-a dat impresia ca persoana respectiva este o persoana de incredere?mie da. si mi-am luat-o rau.rau de tot.
voua vi s-a intamplat vreodata sa cunoasteti pe cineva si sa il/o tratati ca si cum ati cunoaste acel om de multa vreme? si evident sa-l luati de bun. cum? asa, adica sa credeti ca daca voi aveti cele mai bune intentii la fel se intampla si cu noua cunostinta. normal, dupa o vreme va treziti ca nu a fost deloc asa si chiar v-au fost puse bete in roate. mie mi s-a intamplat si asta. si iar mi-am luat-o.
si m-am saturat. si acum ma intreb daca o sa scap vreodata de obiceiul asta prost.si daca da, cand?

i love robbie williams

pentru:

io n-am norocu' ăsta...

i just wanna' feel real love...

interview


si nu numai.

nu am chef azi

nu, astazi chiar nu am chef de nimic. sunt satula de tot ce ma inconjoara. sper sa-mi treaca pana maine pentru ca trebuie sa o iau de la capat ca de fiecare data.

soundtrack la ce am scris mai sus.

opinii multe despre orice

M-am saturat de oamenii care au impresia ca stiu tot ce se poate sti despre absolut orice subiect. In esenta, nu ar fi o categorie de persoane atat de enervanta daca, si numai daca, respectivele persoane nu ar crede ca si orice spun ele este bine, ca numai parerea lor este buna si ar avea macar bunul simt de a asculta si alte pareri si de a accepta criticile care le sunt aduse.

Orice om crede despre el insusi ca este mai bun decat altii, dar orice om trebuie sa aiba in minte ideea ca se prea poate sa existe altcineva mai bun si ca uneori este mult mai bine sa-ti tii gura decat sa te faci de ras cu pareri create "din auzite".

Din punctul meu de vedere, fara sa fiu ipocrita, chiar cred ca sunt cu ceva mai presus decat unele persoane, dar stiu foarte bine ca sunt altele mai presus decat mine, asa ca daca nu stiu in ce categorie se incadreaza persoana cu care stau de vorba, am un strop de inteligenta incat sa imi tin gura pana imi dau seama. Pentru ca in momentul in care cel cu care port o conversatie este mai inteligent sau mai informat sau mai orice altceva decat mine, prefer sa fiu proasta cinci minute si sa ii ascult parerea sau chiar sa intreb daca am nelamuriri, decat sa fiu proasta o viata intreaga doar ca sa par isteata si informata in fata cuiva.

playlist-ul de azi

Bon Jovi-It's my life(unplugged)

Bon Jovi- Hey God

Bon Jovi-Wanted dead or alive

Robbie Williams- Come Undone

AC/DC-Black Ice

(a)normalitate

Normal sau anormal? Cine hotaraste asta? De cate ori auzim despre tot ceea ce ne inconjoara ca este normal sau anormal? Pana la urma ce anume da lucrurilor dreptul de a fi "normal"? Multe dintre lucrurile, faptele, persoanele considerate normale sunt doar obisnuite, mai des intalinite in viata de zi cu zi fata de altele. Noi nu mancam gandaci prajiti fiindca nu e normal,dar ni se pare normal sa mancam carne de vita... adica mancam lucruri normale pentru chinezi si anormale pentru indieni. Noua, vremea de iarna ni se pare ceva normal, dar daca i-am intreba pe cei care locuiesc pe niste insule in mijlocul oceanului? De ce, de exemplu, intrerupatoarele cu clapeta sunt normale, iar cele cu senzor sunt anormale? Ceea ce noua ni se pare normal este, cu siguranta, anormal pentru altii. Normalitatea lor nu are nimic de-a face cu a noastra.
Ce inseamna normal? Nimic. Este o notiune care ne serveste drept paravan,un paravan in spatele caruia ne ascundem atunci cand ceva ne inspaimanta sau ne displace sau...ne provoaca oricare alt sentiment care ne face sa ne dorim sa stam departe.
Lucrurile sunt normale pentru ca asa vrem noi, pentru ca ne-am obisnuit cu ele si pentru ca asta ne de senzatia de siguranta si credinta ca am cunoaste acel "ceva".
In realitate, nu cunoastem mai nimic, iar "normalitatea" nici nu ne lasa sa cunoastem.