pentru:
io n-am norocu' ăsta...
i just wanna' feel real love...
interview
si nu numai.
vineri, noiembrie 28, 2008
joi, noiembrie 27, 2008
nu am chef azi
nu, astazi chiar nu am chef de nimic. sunt satula de tot ce ma inconjoara. sper sa-mi treaca pana maine pentru ca trebuie sa o iau de la capat ca de fiecare data.
soundtrack la ce am scris mai sus.
soundtrack la ce am scris mai sus.
joi, octombrie 30, 2008
opinii multe despre orice
M-am saturat de oamenii care au impresia ca stiu tot ce se poate sti despre absolut orice subiect. In esenta, nu ar fi o categorie de persoane atat de enervanta daca, si numai daca, respectivele persoane nu ar crede ca si orice spun ele este bine, ca numai parerea lor este buna si ar avea macar bunul simt de a asculta si alte pareri si de a accepta criticile care le sunt aduse.
Orice om crede despre el insusi ca este mai bun decat altii, dar orice om trebuie sa aiba in minte ideea ca se prea poate sa existe altcineva mai bun si ca uneori este mult mai bine sa-ti tii gura decat sa te faci de ras cu pareri create "din auzite".
Din punctul meu de vedere, fara sa fiu ipocrita, chiar cred ca sunt cu ceva mai presus decat unele persoane, dar stiu foarte bine ca sunt altele mai presus decat mine, asa ca daca nu stiu in ce categorie se incadreaza persoana cu care stau de vorba, am un strop de inteligenta incat sa imi tin gura pana imi dau seama. Pentru ca in momentul in care cel cu care port o conversatie este mai inteligent sau mai informat sau mai orice altceva decat mine, prefer sa fiu proasta cinci minute si sa ii ascult parerea sau chiar sa intreb daca am nelamuriri, decat sa fiu proasta o viata intreaga doar ca sa par isteata si informata in fata cuiva.
Orice om crede despre el insusi ca este mai bun decat altii, dar orice om trebuie sa aiba in minte ideea ca se prea poate sa existe altcineva mai bun si ca uneori este mult mai bine sa-ti tii gura decat sa te faci de ras cu pareri create "din auzite".
Din punctul meu de vedere, fara sa fiu ipocrita, chiar cred ca sunt cu ceva mai presus decat unele persoane, dar stiu foarte bine ca sunt altele mai presus decat mine, asa ca daca nu stiu in ce categorie se incadreaza persoana cu care stau de vorba, am un strop de inteligenta incat sa imi tin gura pana imi dau seama. Pentru ca in momentul in care cel cu care port o conversatie este mai inteligent sau mai informat sau mai orice altceva decat mine, prefer sa fiu proasta cinci minute si sa ii ascult parerea sau chiar sa intreb daca am nelamuriri, decat sa fiu proasta o viata intreaga doar ca sa par isteata si informata in fata cuiva.
marți, octombrie 28, 2008
joi, septembrie 25, 2008
(a)normalitate
Normal sau anormal? Cine hotaraste asta? De cate ori auzim despre tot ceea ce ne inconjoara ca este normal sau anormal? Pana la urma ce anume da lucrurilor dreptul de a fi "normal"? Multe dintre lucrurile, faptele, persoanele considerate normale sunt doar obisnuite, mai des intalinite in viata de zi cu zi fata de altele. Noi nu mancam gandaci prajiti fiindca nu e normal,dar ni se pare normal sa mancam carne de vita... adica mancam lucruri normale pentru chinezi si anormale pentru indieni. Noua, vremea de iarna ni se pare ceva normal, dar daca i-am intreba pe cei care locuiesc pe niste insule in mijlocul oceanului? De ce, de exemplu, intrerupatoarele cu clapeta sunt normale, iar cele cu senzor sunt anormale? Ceea ce noua ni se pare normal este, cu siguranta, anormal pentru altii. Normalitatea lor nu are nimic de-a face cu a noastra.
Ce inseamna normal? Nimic. Este o notiune care ne serveste drept paravan,un paravan in spatele caruia ne ascundem atunci cand ceva ne inspaimanta sau ne displace sau...ne provoaca oricare alt sentiment care ne face sa ne dorim sa stam departe.
Lucrurile sunt normale pentru ca asa vrem noi, pentru ca ne-am obisnuit cu ele si pentru ca asta ne de senzatia de siguranta si credinta ca am cunoaste acel "ceva".
In realitate, nu cunoastem mai nimic, iar "normalitatea" nici nu ne lasa sa cunoastem.
Ce inseamna normal? Nimic. Este o notiune care ne serveste drept paravan,un paravan in spatele caruia ne ascundem atunci cand ceva ne inspaimanta sau ne displace sau...ne provoaca oricare alt sentiment care ne face sa ne dorim sa stam departe.
Lucrurile sunt normale pentru ca asa vrem noi, pentru ca ne-am obisnuit cu ele si pentru ca asta ne de senzatia de siguranta si credinta ca am cunoaste acel "ceva".
In realitate, nu cunoastem mai nimic, iar "normalitatea" nici nu ne lasa sa cunoastem.
luni, februarie 25, 2008
ma enerveaza
ma enerveaza perioada asta din an.
ma enerveaza pentru ca romanii devin brusc americani si sarbatoresc cu indarjire valentine's day. nu era magazin de unde se putea cumpara ceva care putea fi considerat drept cadou in care sa nu fie cativa isterizati din'astia in cautare de "the perfect gift".
ca exista cativa amorezati de "cultura" americanilor si de sarbatorile lor pot sa mai inteleg, dar ca si mass-media fac din valentine asta o sarbatoare nationala nu pot sa inteleg. peste tot promotii la inimioare, cupidoni si dulcegarii de toate genurile. nu auzeai altceva decat concursuri de pupat, iubit si casatorit(?!?!) Give me a break!! (ca sa fiu in ton)
ma enerveaza ca ieri a fost dragobetele, varianta romaneasca a valentine-ului. s-a obosit cineva sa acorde vreo importanta?? cui ii pasa de asta? ca doar sfantul valentin a trecut. si oricum, nu e cool sa sarbatoresti dragobetele, in schimb, e cool sa te afisezi de sf valentin cu "plusuletul" cumparat de "boyfriend"(bineinteles pe fuga si cu parere de rau ca banii aia puteau fi dati pe o partida de biliard cu prietenii)
in stilul asta o sa ajungem sa sarbatorim si 4 iulie si ziua recunostintei si sa ne simtim mandri ca suntem americani, pardon romani...
ma enerveaza pentru ca romanii devin brusc americani si sarbatoresc cu indarjire valentine's day. nu era magazin de unde se putea cumpara ceva care putea fi considerat drept cadou in care sa nu fie cativa isterizati din'astia in cautare de "the perfect gift".
ca exista cativa amorezati de "cultura" americanilor si de sarbatorile lor pot sa mai inteleg, dar ca si mass-media fac din valentine asta o sarbatoare nationala nu pot sa inteleg. peste tot promotii la inimioare, cupidoni si dulcegarii de toate genurile. nu auzeai altceva decat concursuri de pupat, iubit si casatorit(?!?!) Give me a break!! (ca sa fiu in ton)
ma enerveaza ca ieri a fost dragobetele, varianta romaneasca a valentine-ului. s-a obosit cineva sa acorde vreo importanta?? cui ii pasa de asta? ca doar sfantul valentin a trecut. si oricum, nu e cool sa sarbatoresti dragobetele, in schimb, e cool sa te afisezi de sf valentin cu "plusuletul" cumparat de "boyfriend"(bineinteles pe fuga si cu parere de rau ca banii aia puteau fi dati pe o partida de biliard cu prietenii)
in stilul asta o sa ajungem sa sarbatorim si 4 iulie si ziua recunostintei si sa ne simtim mandri ca suntem americani, pardon romani...
marți, ianuarie 15, 2008
zambeste...
Nu plange pentru ca s-a terminat, zambeste pentru ca s-a petrecut...asta spune Gabriel García Márquez.
Ar fi bine ca atunci cand sufletul nostru plange si tanjeste dupa acel "ceva" care nu mai este sa putem spune "a fost frumos cat a fost,acum viata merge inainte".
Si putem spune asta. Ne stergem lacrimile, tragem aer in piept si mergem inainte.
Dar chiar daca exista ambitie, incredere si speranta cu privire la ceea ce va urma, ramane si durerea. Durerea pe care orice sfarsit o aduce cu el. Durerea de care, poate, nu vom scapa niciodata, chiar daca va slabi in intensitate o data cu trecerea timpului.
Eu cred ca Gabriel García Márquez are dreptate. Pentru ca, oricat de mult ne-ar durea un sfarsit, trebuie sa privim inainte si sa ne continuam viata. Nu spun ca trebuie sa uitam. NU. Trebuie doar sa lasam la o parte durerea si sa o luam de la capat. Sa ne traim viata in contiuare amintindu-ne de clipele frumoase si sa incercam sa facem din clipele ce vor veni unele cel putin la fel de frumoase.Zambeste...
Ar fi bine ca atunci cand sufletul nostru plange si tanjeste dupa acel "ceva" care nu mai este sa putem spune "a fost frumos cat a fost,acum viata merge inainte".
Si putem spune asta. Ne stergem lacrimile, tragem aer in piept si mergem inainte.
Dar chiar daca exista ambitie, incredere si speranta cu privire la ceea ce va urma, ramane si durerea. Durerea pe care orice sfarsit o aduce cu el. Durerea de care, poate, nu vom scapa niciodata, chiar daca va slabi in intensitate o data cu trecerea timpului.
Eu cred ca Gabriel García Márquez are dreptate. Pentru ca, oricat de mult ne-ar durea un sfarsit, trebuie sa privim inainte si sa ne continuam viata. Nu spun ca trebuie sa uitam. NU. Trebuie doar sa lasam la o parte durerea si sa o luam de la capat. Sa ne traim viata in contiuare amintindu-ne de clipele frumoase si sa incercam sa facem din clipele ce vor veni unele cel putin la fel de frumoase.Zambeste...
marți, ianuarie 01, 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
